Inculpatul

Toti avem fantezii. Unele mai intense, altele mai obsedante, dar sunt convinsa ca toti avem fantezii. V-am povestit despre prietenul meu student care avea "cosmaruri" cu doamna profesoara. Vara a venit cu un prieten nou si o fantezie pe masura.
Dani m-a sunat intr-o zi in care eu eram foarte ocupata si m-a intrebat daca pot fi avocata lui.
- Sigur, de ce nu??
Am stabilit atunci niste amanunte nu foarte picante si a ramas sa ne vedem a doua zi.
Eu, punctuala, am venit la birou de dimineata, am facut cafeaua, ca secretara era in concediu si am asteptat. M-am echipat corespunzator cu functia: pantofi cu toc cui, ciorapi cu portjartier, o fustita obligatoriu neagra si stramta si un taioras care abia acoperea bustul generos. Ochelarii faceau parte din tinuta, cum nu se intampla cu chiloteii pe care ii aveam totusi intr-un buzunar. El, foarte punctual, a sunat, a confirmat ca are o intrevedere cu doamna avocata si s-a prezentat. Pentru ca sedinta era sedinta, l-am rugat sa puna onorariul pe birou.
- ... dar nu inteleg de ce aveti emotii, doar legea ne va da dreptate!
- imi puteti prezenta dosarul cu probe?
In dosar, o singura proba, foarte prezenta, sculata, rosie si vibranda, abia mai incapea in pielea personala.
- mmmm solida aceasta proba, o pot studia putin in amanunt?
Emotiile ii gatuiau vocea, dar a dat din cap si a mormait un ... ihi ... in timp ce eu puneam limbuta pe proba, o lingeam incet, o sarutam si il priveam in ochi. Nu a rezistat mult si mi-a aruncat in fata si in gurita crema din proba numarul unu din dosar. Norocul lui ca era gustos si costumul se spala, trebuia sa il iert, adult cu atatea emotii inca nu am vazut, dar, ce sa faci, asa intimideaza justitia pe inculpati.